Bun venit pe site-ul WEforLOVE.do.am

Nichita Stanescu - Orologiu cu statui |

Pietrele deschid un ochi de piatra,
oasele deschid un ochi de os.
Cate-un bot au cainii-n loc de ochi, si latra
din trei boturi, generos.
E un schimb de ochi mereu in aer.
Ochiul de pisica trece-n frunze.
Frunzele fosnesc cu dulce vaier

in orbitele pisicilor lehuze.
Eu raman cu pleoapele deschise, aburite.
Ochiul meu sticleste-n turnul primariei,
si, deodata, simt cum prin orbite
cu un prunc in brate-apar statuile Mariei.

Nichita Stanescu - Coagula tristetea deodata |

Coagula tristetea deodata,
ca-n valuri, trupul de margean,
si trupuri de-necati zvarlea din matca
privirea cand mi-o prelungeam.
S-a dus si ora de azi.
La radio s-a dat ora exacta:
"Cling, clang" sau "Ping, pong"

Toti isi privesc ceasurile
numai murdarul de mine
ca si cum nimica nu ar fi,
ma gandeam, sau poate chiar strigam:
"Hai sa ne strangem in brate,
hai, hai sa ne strangem in brate!"

Nichita Stanescu - Tinerii |
Se saruta, ah, se saruta, se saruta
tinerii pe strazi, in bistrouri, pe parapete,
se saruta intruna ca si cum ei insusi
n-ar fi decat niste terminatii
ale sarutului.
Se saruta, ah, se saruta printre masinile-n goana,
in statiile de metrou, in cinematografe,
in autobuze, se saruta cu disperare,
cu violenta, ca si cum
la capatul sarutului, la sfarsitul sarutului, dupa sarut
n-ar urma decat batranetea proscrisa
si moartea.
Se saruta, ah, se saruta tinerii subt ... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - Alfa |
Mai departe, mai aproape de centrul
spatiului,
inima mea se consuma.

Capul meu, ca o flacara de lumanare,
mereu isi perde ochii fierbinti
arzand mainile tale nevazute.

El isi hraneste lumina
din seninul trunchi

pe pamant si pe mare.

Minunata prada si sprijin
al foamei- pamantul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacara inceata, pierzandu-si ochii
mereu fierbinti,-
arzandu-ti mainile.

Nichita Stanescu - Arbor invers |
Arbor invers, cu radacinile-n vant,
cu talpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingand
anotimpurile anului.
Cu mainile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbura-adanca
in care dorm ursii cu capul in jos, in zadar
spre-un cer de pamant vrand s-ajunga.

Mereu cu creirul gol, cu ideile
rasfirate ca pe-un deal pomii rotati,

dus in nori, in scateile
celor neluminati.
Vazut ca in apa, mereu,
si fosnind de un vant de pamant ... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - Somnul cu fierastraie-n el |
Somnul cu fierastraie-n el
taie capetele cailor
si caii alearga nechezind cu sange,
ca niste mese rosii, fugite pe strazi,
de la cina cea de taina.

Si caii alearga, in aburii rosii
clatinand umbre. In sai, fantome.
Frunze se lipesc de gaturile lor
sau se prabusesc de-a dreptul in ele,
cum se prabuseste umbra copacului in fantani.

Aduceti galeti, aduceti cani mari de sticla,
aduceti cani si pahare.
Aduceti castile vechi ramase din razboi,
aduc ... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - Inima |
Bate, si eu stiu ca bate si vreau eu sa bata.
Bate si-o aud intruna si nu mai vreau sa bata
De fiecare data, ca-ntaia data.
De fiecare data, ca ultima data.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatra,
ca miezul pietrei, de-ar batea miezul de piatra.

Nimeni n-a vazut-o niciodata.

Mint ce-i care spun c-au vazut-o vreodata...
Ea bate,si eu stiu ca bate, si vreau eu sa bata.
O aud intruna, pana nu mai vreau sa bata.
Dar auzul meu si ea sunt doar o bucata,
... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - Dreptul la timp | Tu ai un fel de paradis al tau
in care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben in ea si multa lene,

cu trambuline pentru saritorii in moarte.

Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cand aerul devine mov si rece
si harta serii fara margini,
si-abia ... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - Frunzisuri | Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea intamplarilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor darama mari franghii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfasurat
inserarile.

Inima, inima, planeta misterioasa,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, putin fluturate
de respiratia mea.

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,aniversarea pietrelor de caldaram in care
potcoava l ... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - Basorelief cu eroi | Soldatii cei tineri s-au asezat in vitrina,
chiar asa cum au fost gasiti, impuscati in frunte,
ca sa fie vazuti s-au asezat in vitrina,
respectandu-si intocmai miscarea lor ultima,
profilul, bratul, genunchiul, miscarea lor ultima,
cand au fost impuscati pe neasteptate in frunte
sau intre omoplati cu o flacara mai subtire
decat un deget de copil care arata luna.

In urma lor a ramas goala baraca,
mirosind a obiele, a tigari strivite, a fe ... Citeste mai departe »