Bun venit pe site-ul WEforLOVE.do.am

Lucurile marunte |
Trecem prin timp atat de repede
Vreau sa ma opresc pentru cateva secunde
Sa pot admira si lucrurile marunte
Ce au fost create si cu delicatete aranjate

Intind mana si apuc o petala cazuta
O pastrez, dorind sa scriu pe ea
Un vers de iubire dar sperand ca intr-o zi

Sa pot scrie o poveste intreaga!

Picaturi de ploaie se preling, de pe chipul cerului
Indragostit de veselia razei de soare
Atingandu-ma usor pentru a lua si eu parte
La farmecul ce iubir ... Citeste mai departe »

Cerul e invaluit |
Cerul e invaluit de pasiune si inconjurat de splendoare
Cine sa fi dat stelelor sclipiri luminoase,orbitore
Ce par a fi inzestrate cu o putere de a te rapi de realitate?
Gandul zburandu-ti pe culmile cele mai inalte si indepartate...
Lasa-l, nu-l opri...deschide usa aceea misterioasa a viselor
E chiar aici,foarte aproape de tine...e o lume a tuturor
Nu fa pasi usori cu frica de a deranja pe cineva...curaj!!!

Pamantul iti intareste picioarele, gratios Luna iti sustine ... Citeste mai departe »

Declaratie - poezie |

Mi-am imaginat iubirea in mii si mii de feluri .Am visat-o,am dorit-o,am idealizat-o.Am asteptat-o cu emotie si infrigurare iar cand am intalnit-o, nu am stiut sa o recunosc. Nu am stiut ca visul meu se afla chiar langa mine si ca era suficient sa intind mana pentru a-l atinge. Mi-e dor sa iti privesc ochii,sa ma cufund in imensitatea si profunzimea lor.Doar ei mi-ar putea spune unde ma aflu si incotro ma indrept. Doar ei m-ar putea calauzi prin ploaie si intuneric.

Fram?ntare
... Citeste mai departe »

Zenitul dragostei |
Vei pleca in umbra amintirii,
Uitat de-al mantuirii dor
Si zambetul iubirii
Ma va lasa sa mor.

Spre dulcele fior
Privind, m-oi indrepta
O noapte de amor
Mereu voi astepta.

Inchis de gust amar

Ramane nemiscat
Al timpului artar
Mai iarta suparat.

Si valurile marii
Se sterg peste nisip
Lasind milos uitarii,
Al dragostei zenit.

Nichita Stanescu - Inchinare |
Adolescentii, barbatii, batranii
aspiratia, rodnicia, implinirea
varste trecandu-si puterea, arborele
din cele opt ore - ale zilei de munca.

Mai multi fii ai pamantului tarii,
ce fericire!
Ei fac sa rasara-n opt ore sfera
intreaga a Timpului!

Nichita Stanescu - Ingerul cu o carte in mana |

Trecea un inger,
pe un scaun negru asezat.
Trecea prin aer, linistit
si mandru.

Eu il priveam de la fereastra, cum
prin ziduri trece ca prin fum.

Primeste-mi un cuvant, strigai,
tu, ingere, impins din rai
de-un vant starnit, de-o apasare
a vreunui gand cu mult mai mare.

Dar ingerul tacea, trecea
pe-un scaun negru stand, citind
o carte veche, stralucind
in legatura-i de argint, si grea.

Trecu prin blocul nou din piata.
Trecu pri ... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - N-am mai murit de foame |
N-am mai murit de foame multa vreme.
De cand in loc de ochi aveam ciuperci,
si izbeau peste lopeti de trireme
ploi neantregi.

Eu am murit in trecut,
chiar inainte de a ma naste.
De mercur instabil tin un scut
la mana stanga iscata ca o moaste.

Ma pregatesc de nastere,

dorm in oul parfumat al bunicului meu
care a plecat in recunoastere,
chiar acum, in prezentul trofeu.

Imi fac de cap,ami fac de frunze, imi fac de cai,
pentru sageti trupul ... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - Scrisoare medievala |
Duceam in viteza piramide de var,
dar nu pentru ziduri, nu, nu.
Duceam cuvintele acestei limbi romane
dar nu pentru a fi spuse de guri.
Noi suntem, iubito, aceiasi.
Numai pietrele s-au schimbat,
numai iarba.
Domneste pe-aici violetul, tacerea,
cleiul tamplaresc, oh, da,

cu care ne lipim bratele rupte.
Noi suntem, iubito, aceiasi
si nici nu se cunoaste, oh, da,
ca sufletul nostru-i intors
dintr-o calatorie in lumea
perechilor, unu cu unu,
pom cu ... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - Ma las in continuare |
Ma las in continuare de mine insumi plans
ca-n vremea cand puneam un ochi albastru
la idee,
si pe deasupra o spranceana ca sa-l tina strans
si-ntrors din ce e catre ce e.

Si eu m-as fi dorit un om frumos,
subtire si patrat la falca,
peste stafii victorios
sau cel mai intelept din arca.

De coada as fi tras in sus
cometa adormind in patu-mi,
batut in cuie m-as fi pus
pe cruci de-a lungu-mi si de-a latu-mi.

Dar mi-a fost dat pe langa os
sa am ... Citeste mai departe »

Nichita Stanescu - Douasprezece noaptea cu dor |

Coridor de ore, timp pierdut.
Frunze zburatoare, tari de toamna.
Strazile pe care am trecut
in gatlejul amintirii se rastoarna.
Trec secundele gravide; nasc urland
picaturi de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, isi cauta guri

sa se lase in peretii lor pictate.
Bate-o ora sus, dar pan-ajunge
sunetul la creier, se-nsereaza.
Dorm pavilioanele urechii, fuge
pe timpane o stafie treaza.